Cu fruntea lipită de racla Sfintei Parascheva, am luat decizia care mi-a schimbat viața
„Îmi lipeam fruntea de sfânta raclă, atingeam mâinile ei pe care le simțeam atât de calde și-mi părea că se mișcă sub mâinile mele, ca și cum Sfânta îmi răspundea cu dragoste că este alături de mine. Aceasta îmi dădea aripi în nădejdea de mântuire, umplându-mi inima de bucurie.”
Pe unii tineri, Sfânta Cuvioasă Parascheva i-a ajutat în momente grele și în a lua decizia de a-și închina viața ostenelilor monahale. Iată ce spune monahia N. de la Mănăstirea Agapia: „Plăcuți lui Dumnezeu, sfinții, cu darul pe care l-au primit de la Dumnezeu, fac multe minuni și în zilele noastre. Sfânta Parascheva m-a ajutat să ies din negura cea tulburătoare a lumii...
Îmi lipeam fruntea de sfânta raclă, atingeam mâinile ei pe care le simțeam atât de calde și-mi părea că se mișcă sub mâinile mele, ca și cum Sfânta îmi răspundea cu dragoste că este alături de mine. Aceasta îmi dădea aripi în nădejdea de mântuire, umplându-mi inima de bucurie. O liniște dumnezeiască mă cuprindea și-mi aducea în suflet pace, iar dorința de a părăsi această lume și de a pleca la mănăstire devenea din ce în ce mai puternică”. În cele din urmă, cu sufletul plin de darurile Sfintei Parascheva, tânăra a ales să-și închine viață lui Hristos.
(Vasile Nechita, Viața și minunile Preacuvioasei Parascheva, povestite tinerilor, Editura Meteor Publishing, p.150)