Cum a fugit Avva Macarie de slava deșartă
Când eram mai tânăr și ședeam la chilie în Egipt, m-au apucat și m-au făcut cleric în sat și, nevrând să primesc, am fugit la alt loc. Și a venit la mine un mirean cucernic și lua rucodelia mea și-mi slujea mie. Apoi s-a întâmplat din ispită diavolească de a căzut în păcat o fată și, luând ea prunc în pântece, era întrebată cine este cel ce a făcut aceasta. Iar ea zicea: „Pustnicul!”.
Povestit-a despre sine Avva Macarie, zicând:
Când eram mai tânăr și ședeam la chilie în Egipt, m-au apucat și m-au făcut cleric în sat și, nevrând să primesc, am fugit la alt loc. Și a venit la mine un mirean cucernic și lua rucodelia mea și-mi slujea mie. Apoi s-a întâmplat din ispită diavolească de a căzut în păcat o fată și, luând ea prunc în pântece, era întrebată cine este cel ce a făcut aceasta. Iar ea zicea: Pustnicul!
Iar ei ieșind, m-au prins în sat și au spânzurat de grumajii mei oale afumate și urechi de vase și m-au purtat în vileag prin sat pe uliță, bătându-mă și zicând: Acest călugăr a stricat pe fata noastră, luați-l, luați-l! și m-au bătut atât, încât puțin a lipsit de n-am murit. Și venind unul dintre bătrâni, a zis: Până când bateți pe acest călugăr străin? Iar cel ce-mi slujea, urmă după mine rușinându-se, căci era ocărându-l pe el foarte, și zicând: Iată sihastrul pe care tu îl mărturiseai, ce a făcut! Și au zis părinții fetei: Nu-l slobozim până ce nu va da chezășie că o va hrăni pe dânsa. Și am zis slujitorului meu și m-a luat în chezășie. Și mergând la chilia mea, am dat lui câte coșnițe aveam, zicându-i: Vinde-le și le dă femeii mele să mănânce! Și ziceam în gândul meu: Macarie, iată ți-ai găsit ție femeie. Trebuie să lucrezi puțin mai mult ca să o hrănești. Și lucram ziua și noaptea și îi trimeteam ei.
Și când a venit vremea ticăloasa să nască, a petrecut multe zile chinuindu-se și nu năștea. Și i-a zis ei slujitorul meu: Ce este aceasta? Iar ea a zis: Eu știu că pe pustnicul acela l-am năpăstuit și mințind l-am învinuit. El nu este vinovat, ci cutare tânăr. Și venind cel ce îmi slujea, bucurându-se, zicea că n-a putut să nască fata aceea până ce nu a mărturisit zicând că nu are vină pustnicul, ci a mințit asupra lui. Și iată, tot satul va să vină aici cu slavă și să se pocăiască înaintea ta.
Iar eu auzind acestea, ca să nu mă supere oamenii, m-am sculat și am venit aici la Schit. Acesta este începutul pricinei pentru care am venit aici.
(Patericul, ediția a IV-a, revizuită, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 136)
Cuviosul Dometie Monahul – smerenia care deschide Împărăția Cerurilor
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro