Mântuitorul Hristos a venit în lume pentru a înmuia inima omului. A venit în lume pentru ca omul să-şi recapete suavul sentiment de dragoste faţă de Dumnezeu. A venit pentru ca să lumineze vederea duhovnicească a umanităţii întunecate. Domnul Iisus Hristos a venit în lume ca cea mai puternică expresie a statornicei iubiri dumnezeieşti faţă de om. Domnul Iisus Hristos a venit în lume ca să reaprindă flacăra dragostei în inimile copiilor lui Dumnezeu. Domnul Iisus Hristos a venit, de asemenea, pentru a renaşte acel sentiment care în trecut era întru-totul firesc – aşa cum este la îngeri – şi care cu timpul devenise nefiresc. Dacă mama nu şi-ar iubi copilul, ar putea copilul să-şi iubească mama? Dacă Dumnezeu nu l-ar iubi pe om, ar putea omul să-L iubească pe Dumnezeu? Pentru că Dumnezeu dintru început, înaintea omului, îl iubeşte pe om. De acolo izvorăşte firescul iubirii omului faţă de Dumnezeu.

În dumnezeiasca Sa rugăciune dinaintea martiriului Său, Domnul Iisus a zis către Părintele Ceresc: „După cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis… şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine”. Ce minunată şi mângâietoare frază! Dumnezeu ne cuprinde pe noi oamenii, păcătoşii şi necuraţii, cu aceeaşi dragoste cu care-L cuprinde pe Fiul Său Cel Unul Născut! Cei care pot cunoaşte şi simţi flacăra nestinsă a acestei dragoste dumnezeieşti n-au nevoie de nici o poruncă de a iubi. Dimpotrivă, aceştia s-ar ruşina dacă cineva le-ar porunci să-L iubească pe Dumnezeu, adică să răspundă cu dragoste la dragoste. Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, care s-a plecat şi şi-a atins capul de pieptul Domnului Dumnezeului său şi a simţit profunzimea şi dulceaţa dragostei dumnezeieşti, scrie: „Noi Îl iubim pe Dumnezeu, pentru că El ne-a iubit cel dintâi”.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Omilii despre pocăință, dragoste și optimism, traducere din limba greacă de prezbitera Iuliana și pr. Iulian Eni, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 63-64)