Încercând să-i spunem și renunțând. Convingerea nu este o metodă duhovnicească. Argumentarea și convingerea nu este o metodă duhovnicească. O doamnă îi spunea odată unui părinte: „Ce să fac, Părinte, că atât mă chinui să-l fac pe soțul meu să vină la biserică, atât mă rog de el și nu vrea?“. Și Părintele i-a spus: „Doamnă, nu te mai ruga de el, roagă-te pentru el!“. Așadar, după ce spunem ce avem de spus acestei persoane, să ne rugăm: „Doamne, n-o lăsa, nu-l lăsa!“. Eu am fost martora multor treceri de la metodele bioenergetice la cele duhovnicești. Întâlnirea cu boala, întâlnirea cu posibila moarte e un șoc puternic și acesta poate deveni întâlnire a sufletului cu Dumnezeu. Dar e un proces delicat și treptat. Și cel de lângă omul bolnav, cel de lângă omul muribund trebuie să știe lucrul ăsta și să aibă încredere și răbdare. Dacă unui bolnav îi spui: „Vrei să chemăm părintele să te spovedești?“ și zice „nu“, să nu crezi că ăsta e ultimul cuvânt. Să-i zici și mâine! Pentru că de la revoltă, deznădejde, sufletul trece la o înțelegere mai profundă a bolii și a sensului vieții. Boala îl poate schimba pe om de la o zi la alta. Noi să fim acolo, în rugăciune și Dumnezeu lucrează.