Cu ajutorul rezonanţei magnetice nucleare, s-a demonstrat că apare o inhibiţie accentuată a activităţii neuronale a regiunilor din creier, care sunt asociate cu emoţiile negative la persoanele îndrăgostite sau sub acţiunea dragostei materne.

Ce se întâmplă când iubeşti şi sentimentul se opreşte aici sau când te-ai despărţit? În acest caz, apare un sentiment de tristeţe, provocat de lipsa de răspuns la iubire sau produs de despărţire. Sentimentul de tristeţe care persistă mai mult de 6 luni determină o activitate neuronală intensă în regiunile creierului, asociate cu emoţiile negative. Modificările din aceste zone sunt similare cu cele observate la persoanele cu depresie.

Activitatea diferitelor zone din creier se modifică foarte mult în funcţie de sentimentele noastre: sentimente de bucurie sau de tristeţe. Majoritatea zonelor din creier care sunt activate de sentimentele de fericire sau de tristeţe în dragoste sau de sentimentul de dragoste maternă fac parte din sistemul limbic. Structurile sistemului limbic sunt implicate în procesarea emoţiilor pozitive şi negative, în reglarea şi integrarea comportamentului afectiv-emoţional.

Între bărbaţi şi femei există mari diferenţe în răspunsul creierului la stările emoţionale, lipsa sentimentului de iubire sau despărţirea de persoana iubită producând în organism modificări variate. Sentimentele de tristeţe, care durează o perioadă prea lungă, asociate cu activarea prelungită a zonelor emoţiilor negative din creier, pot determina o tulburare a sistemelor de reglare de la nivelul creierului. Astfel, la femeile la care există, de mai mult de 6 luni, un sentiment de tristeţe provocat de lipsa de răspuns la iubire sau de despărţire, zonele din creier asociate cu emoţiile negative sunt activate mult mai intens, comparativ cu bărbaţii care se află în aceeaşi situaţie. Aceasta explică şi numărul mai mare de femei care suferă de depresie. Un lucru foarte dificil care se încearcă în prezent este să se evalueze efectele acestor sentimente asupra stării de sănătate.