Este înţelept să începi cu criteriile conform cărora să nu alegi naşul. Cel mai important este să nu te conduci după gânduri nebisericeşti (condiţie socială, statut, grad de rudenie, prietenie ş.a.). Adică nu trebuie să alegi naşul după criterii formale şi lumeşti. Aceasta înseamnă că trebuie să uiţi regulile politeţii familiale cum că vreun văr sau unchi doreşte să fie naşul copilului vostru şi să uiţi de câştigurile pe care le poţi avea dacă naş va fi şeful de la serviciu sau vreun om bogat, care va fi foarte generos cu copilul pe viitor.

Astfel de gânduri trebuie îndepărtate imediat şi căutat un naş-rugător, adică un ortodox conştient de credinţa și responsabilitatea sa de naș. Este de dorit şi ca acesta să fie într-o oarecare relaţie de prietenie cu familia copilului şi, în mod ideal, să vă ajute în mod organizatoric cu educaţia copilului. Ultimul lucru se întâmplă mai rar, dar nici nu este întotdeauna necesar.

De aceea, întâi de toate, căutaţi în naşul copilului un rugător sau o rugătoare, după aceea ajutoare practice pentru gospodărie. Sau vă puteți încrede într-unul ca fiind rugător, iar în altul ca fiind ajutor practic. Deşi naşul nu trebuie să ajute părinţii în problemele gospodăreşti, ci în ce priveşte educaţia copilului. De aceea, părinţii trebuie să se gândească la faptul că naşul trebuie să fie un om cu care să ai o relaţie îndelungată şi ca acesta să nu aibă alte puncte de vedere cu privire la viaţă şi credinţă, care ar putea duce la ruperea relaţiilor dintre el şi fin.

(Pr. Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, Trad. din lb. rusă Eugeniu Rigoti, Editura Sophia, București, 2009, p. 183)