- Părinte, cum să facem ca să ne mărturisim bine?

– Păi, ce să facem? Să te mărturisești bine, că tu știi ce-ai făcut. Te mai ajută duhovnicul. Dar nu trebuie să te bazezi numai pe ajutorul duhovnicului. Trebuie să te silești tu, înainte de asta.

Cu o hârtiuță în mână. O metodă care ar fi cea mai eficace este să-ți scrii păcatul pe hârtie atunci când îl faci, zilnic. „Uite, eu am greșit aici”. Și treci acolo. Poți să-l ții cu semnele tale, să nu ți-l cunoască nimeni. Și, odată scris acolo, va fi spovedit sigur. Nu va fi uitat. Dar dacă nu ești pregătit pentru spovedit și sunt multe lucruri mărunte sau foarte importante, pe care le uiți, nu ești iertat. Dar dacă tu te-ai pregătit pe cât ți-a fost cu putință și ai uitat ceva, acelea sunt iertate. Pentru că tu te-ai silit să gãsești lucrul acesta, nu te-ai dus întâmplător și te-ai lăsat pe seama duhovnicului să te întrebe. El o să te întrebe o serie întreagă de lucruri, dar călătoria prin trecut ți-a fost foarte dificilă poate, sau foarte variată.

Cel mai bine este să-ți scrii păcatele zilnic, când le faci. Și să vedeți frățiile voastre, atunci când veți începe sã faceți lucrul ăsta, cât va fi de greu. Nu-i convine satanei: ba ți-ai pierdut creionul, ba stai că notez deseară, stai că notez mâine, și uiți. Dacă m-ați întrebat cu adevărat, un om care vrea cu orice chip să se spovedească curat, să-și noteze păcatul când îl face. „Uite, eu l-am vorbit de rău pe ăla. Uite, m-am enervat. Uite, mi-am ieșit din fire”. Vezi, trebuie să te pregătești de spovedit.

Spoveditul, ca să poți fi iertat, adică taina asta care se numește, Taina Pocăinței, stă, mai întâi de toate, în a nu mai face păcatul. Al doilea, să-l mărturisești curat. Al treilea, să te dezlege duhovnicul. Al patrulea, un canon care se dă sau nu se dă. Deci, nu mai fac! Când mă duc la spovedit, mă duc cu gândul că nu mai fac păcatul ăsta. S-ar putea să se repete, dar tu nu ești vinovat de deliberare; n-ai deliberat ca să-l faci. L-ai făcut fără să-ți dai seama sau să știi. Dar dacă îl faci chiar știind că-i păcat și îl faci, sigur că este păcat mai mare.

Diavolul se mulțumește cu un fir de păr, ca să te dai de partea lui. Se mulțumește, căci dacă te-ai supărat și ai zis ceva unui om, nu ești departe de a-l lovi. Nu ești departe nici de a-l omorî. Pentru că ai pornit spre așa ceva. Când e vorba să fii de partea diavolului în ce privește învățăturile lui negative, el se mulțumește să fii de partea lui chiar cu un fir de păr. Hristos îți zice: „Dacă vrei să fii al Meu, să-Mi fii întreg”.

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 1, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 134-135)