Pentru întărirea simțământului mântuitor al pocăinței, cel ce viețuiește duhovnicește trebuie ca măcar o dată pe zi să rostească Psalmul 50 și de multe ori Rugăciunea lui Iisus. Iar seara, când a rămas singur cu sine, creștinul trebuie să socotească cum a petrecut ziua ce s-a scurs și, după ce și-a amintit păcatele, să le însemneze în carnețelul său de preț, și neîncetat să se pocăiască pentru ele.

Cu cel dintâi prilej la îndemână, el trebuie să meargă la duhovnicul său și astfel, spălat în harul Sfintei Taine a Pocăinței, în fiecare zi să pună început bun și după fiecare cădere de-îndată să se ridice și să reia lupta cu păcatul – și, tot așa, până la sfârșitul vieții sale.

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, traducere din limba bulgară de Valentin-Petre Lică, Editura Predania, București, 2010, p. 40)