Iar tu, postind, unge capul tău şi faţa ta o spală (Matei 6, 17). Faţa o spălăm zilnic cu apă curată, spălăm şi trupul în baie; spălăm rufele şi nu ne place să umblăm murdari sau năduşiţi; reparăm casa dacă s-a învechit, sau facem una nouă; spălăm farfuriile, ceştile, vasele de tot felul; curăţăm lucrurile din metal, din lemn, din piatră; spălăm duşumelele din case şi din biserici; îndeobşte, ne străduim să păstrăm curate toate lucrurile.

Cu atât mai mult se cade să ne curăţim sufletul: acesta se întinează, se spurcă, se strică foarte mult din pricina păcatelor, se acoperă de mucegaiul şi de rugina păcatelor, care pătrund adânc în suflet. Acest mucegai şi această rugină fac ca sufletul să nu mai poată avea părtășie cu Dumnezeu, căci ce împărtăşire are dreptatea cu fărădelegea, sau ce împreunare are lumina cu întunericul? (II Corinteni 6, 14).

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, 2011, pp. 87-88)