Iaca așa: gândește-te la răul tău. De ce vezi paiul din ochiul aproapelui iar bârna din ochiul tău n-o vezi? Când spune Mântuitorul asta, ne spune că orice păcat al aproapelui nostru, oricât de grav ar fi, în comparație cu păcatul nostru este un pai. Iar noi avem o bârnă. Oricât de curați am fi, dacă vedem păcatul aproapelui, ne crește o „bârnă” in ochi. Astfel că cel care își urmărește neputințele sale, care își vede neputințele sale și vrea să dobândească iertare de de la Dumnezeu, Îl iubește pe Dumnezeu, nu se mai îngrijește de păcatele altora, ci se întoarce mai mult către sine și către Dumnezeu. Atunci problemele acestea dispar. Cum rezolv eu patima mea, cum rezolv mânia mea? Ce fac cu mine, că sunt tulburat, și supărat, și mâniat? Dacă ne gândim la noi înșine, mai ușor ne biruim gândurile.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, Editura Cathisma, București, 2010, p. 85)