Îmi ceri păcătosul meu sfat și binecuvântarea să te căsătorești cu mireasa pe care ai ales-o. Dacă ești sănătos, și ea la rândul ei e sănătoasă, dacă vă plăceți unul pe altul și mireasa are un comportament de nădejde, iar mama ei are un caracter bun, fără murmur, atunci poți să te căsătorești cu ea.

***

[...] Dacă fiul e sănătos și n-a făgăduit să se călugărească, și dorește să se căsătorească, atunci se poate, Dumnezeu va binecuvânta. Însă să fie mai smerită, ai grijă. Dacă mama miresei este smerită, atunci și mireasa trebuie că este smerită, pentru că, potrivit proverbului străvechi, „așchia nu sare departe de trunchi”.

***

...Ai căutat o oarecare mireasă pentru N., una care să-ți placă ție. Și astepți păcătoasa mea binecuvântare spre a începe treaba. După primirea scrisorii mele, să mai verifici informațiile tale despre mireasă, pentru a o cunoaște în mod obiectiv. Și dacă într-adevăr se va dovedi a fi vrednică, atunci și Dumnezeu va binecuvânta acest început. [...]

Iar în încheiere voi adăuga: foarte bine poate fi doar atunci când și noi, din partea noastră, ne vom strădui să fim buni, precum ne cer nouă poruncile lui Dumnezeu. Sfântul mucenic Iustin, precum se consemnează în istorisirile străvechi, spune că Domnul nostru Iisus Hristos, în timpul vieții sale pământești, se preocupa cu facerea plugurilor și jugului, arătând prin aceasta că oamenii trebuie să muncească cinstit și deopotrivă cu ceilalți să poarte greutățile, precum boii înjugați duc drept jugul lor: dacă unul dintre ei va rămâne în urmă, atunci celuilalt îi este greu. Dacă soții ar împărți în mod egal, creștinește, toate greutățile vieții, atunci oamenii ar viețui bine și aici pe pământ. Însă cum soții sunt adeseori neîntăriți în bine, schimbători, ambii sau unul dintre ei, atunci nici bunăstarea noastră pământească nu sporește.

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Sfaturi pentru familia creștină, traducere din limba rusă de Doctor în teologie Gheorghe Zapotinschi, Editura Platytera, București, 2006, pp. 68-69)