Datori suntem, iubiţilor, a sfătui şi a ne ruga unul pentru altul, după cuvântul Apostolului: „Celui ce ştie a face binele, şi nu îl face, îi este păcat”. Ascultă încă şi pe proorocul care zice: „Iată buzele mele nu le voi opri” (Ps. 39, 12). Primiţi şi sfătuirea prostimii mele, vă rog, şi dacă am greşit în cuvânt, iertaţi, ca unui om prost şi păcătos, iar dacă drept am zis cuvintele, acest lucru este al darului. Deci, fiindcă darul ne-a dăruit nouă cuvântul, nu se cuvine a opri buzele, căci viclenia şi lenevirea le-a unit Domnul zicând: „Rob viclean şi leneş, se cuvenea ţie a pune argintul meu la schimbători, şi, venind, eu mi-aş fi luat al meu cu dobândă” (Mt. 25, 26-27). Să ne dea nouă, Domnul, celor ce am luat cuvântul, a face roade bine primite şi a le aduce Domnului, Căruia I se cuvine slava, în vecii vecilor. Amin.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături, vol 1, Editura Bunavestire, p. 389)