Sfinții sunt asemenea lui Dumnezeu și-L vor cunoaște pe Dumnezeu. Atâta cât i-a cunoscut Dumnezeu pe ei și precum cunoaște Tatăl pe Fiul și Fiul pe Tatăl, așa trebuie să se vadă și să se cunoască și sfințiii unii pe alții. Chiar și cei ce nu s-au văzut niciodată în această lume trupește vor trebui să se cunoască atunci unii pe alții. Dacă e așa, cum nu vă rușinați să ziceți și să iscodiți, și să învățați despre lucruri pe care nu le știți, ca unii ce v-ați îmbogățit cu cunoștința celor mai presus de noi și ați fi primit de sus slujba de învățători?

Căci precum Tatăl nu va fi lipsit niciodată de cunoștința Fiului și Fiul de a Tatălui, așa nici sfinții, ajunși dumnezei prin lucrare și având pe Dumnezeu locuind în ei, nu vor fi lipsiți niciodată de cunoștința între ei și fiecare va vedea slava sa și slava celorlalți, precum Fiul pe a Tatălui și Tatăl pe a Fiului. Dar care și cum va fi slava sfinților? Cea care este și a Fiului lui Dumnezeu. Căci zice: „Și Eu slava pe care Mi-ai dat-o Mie le-am dat-o lor ca să fie una, precum Noi una suntem” (Ioan 17, 22). Vezi că slava dată Fiului dinainte de veci de Dumnezeu Tatăl e dăruită de Fiul Însuși sfinților și aceștia sunt toți una?

(Sfântul Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale, în Filocalia VI, traducere din grecește, introducere și note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2004, p. 168-169)