Cum să pregăteşti copilul de 4-5 ani pentru apariţia în casă a micuţului, depinde în cea mai mare parte de caracterul acestuia. Cât de competitiv este? Cu ce fel de copii preferă să se joace: liniştiţi sau energici, mai mari sau mai mici? Ce rol au în jocuri: conducători sau conduşi?

Dacă micuţul dumneavoastră nu suferă concurenţă, prelucrarea psihologică va necesita eforturi substanţiale: trebuie insistat asupra creşterii autorităţii lui în ochii celor din jur. Insuflaţi-i aproximativ următoarele: „Nimeni din prietenii tăi nu are fraţi mai mici, iar tu vei avea! Fraţii mai mari sunt tot timpul respectaţi de cei mai mici, care sunt mândri de ei”.

Spuneţi-i că în viitor el va putea să-l îndrume pe micuţ, va deveni învăţătorul şi îndrumătorul lui. Dar, ferească Bunul Dumnezeu să-i vorbiţi despre apariţia „păpuşii vii”! Iată de ce nu trebuie să-i spuneţi că îi veţi „cumpăra” un frăţior. Cu timpul, păpuşa va începe să manifeste neascultare şi copilul va avea sentimentul că a fost minţit crunt.

Este mai bine să vă apucaţi în mod serios să-l învăţaţi pe copilul mai mare să fie maleabil şi să caute compromisul. Trebuie să faceţi asta din vreme (când se va naşte micuţul nu veţi avea timp) şi fară să legaţi asta de naşterea pruncului, pentru ca la micul gelos să nu apară asociaţii negative de durată.

Este folositor să vă jucaţi „de-a compromisul”. Explicaţi-i copilului că un compromis este atunci când nu cedează doar unul singur, ci când ambele părţi merg una în întâmpinarea celeilalte şi se opresc aproximativ la jumătate. Atunci, nimeni nu se simte supărat, nedreptăţit. Aduceţi câteva exemple simple şi conveniţi asupra regulilor jocului. Ele pot varia. Pentru început, puteţi inventa situaţii problematice şi să vă întreceţi în căutarea celei mai reuşite soluţii de compromis.

(Tatiana L. Şişova, Probleme şi dificultăţi în educarea copiilor: îndrumar pentru părinţi, traducere din limba rusă de preot Nicolae Creţu, Editura Sophia, Bucureşti, 2012, p. 235)