Cunoaşte-ţi neputinţa!
„Fericit este omul care îşi cunoaşte neputinţa sa, căci cunoştinţa aceasta i se face lui temelie, şi rădăcină, şi începătură de toată fapta bună”.
Cunoştinţa de sine este o treaptă a smeritei cugetări. Pe aceasta a avut-o vameşul care se ruga în biserică şi care s-a întors „mai îndreptat la casa sa” decât fariseul. Sfântul Isaac Sirul zice despre ea: „Fericit este omul care îşi cunoaşte neputinţa sa, căci cunoştinţa aceasta i se face lui temelie, şi rădăcină, şi începătură de toată fapta bună”.
(Arhim. Cleopa Ilie, Lumina şi faptele credinţei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, p. 192)
Cel ce se pocăiește iubește, arde din pricina acestei iubiri în inima lui
Și cei sporiți duhovnicește se folosesc când își taie voia
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro