Dobândirea cunoaşterii lui Dumnezeu e un proces lent care nu poate fi realizat în întreaga sa plinătate chiar de la început, deşi Dumnezeu este întotdeauna şi în oricare din manifestările Sale în mod invariabil unul şi neîmpărţit. Hristos a folosit un limbaj simplu, înţeles până şi de cei mai neştiutori, dar ceea ce El spunea întrecea cu mult înţelegerea, chiar şi a celor mai înţelepţi dinte auditorii Lui. „Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt!” (In 8, 58). „Eu şi Tatăl Meu una suntem”(In 10, 30). „Tatăl Meu îl va iubi şi Noi vom veni la el şi Ne vom face locaş la el” (In 14. 23). „Şi Eu îl voi ruga pe Tatăl, şi alt Mângâietor vă va da vouă, pentru ca-n veac să rămână cu voi” (In 14, 16). (Acum e introdusă o a Treia Persoană). „Duhul Adevărului, Celui ce din tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (In 15, 26). Observăm că doar treptat a început Hristos să vorbească despre Tatăl, şi numai spre sfârşitul vieţii Sale pământeşti a vorbit despre Duhul Sfânt.

(Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea-experienţa vieţii veşnice, Editura Deisis, p. 30)