Și, fiind adeveriți, tot din al acestui mare Vasile cuvânt, ce zice că focul arzător îl va stinge apa, iar acea fără de sânge jertfă a preoților va mântui păcatele, și cum că va da nouă iarăși duhul și viața noastră cu milă în ziua cea luminoasă, venit‑am întru simțirea noastră și, cât este după putința noastră, am făcut începere cu bună hotărâre și am înnoit acele surpate și risipite părți ale zidirii, ale sfântului și dumnezeiescului lăcaș al Sfintei Mănăstiri Putna, nu din veniturile și agoniselile Sfintei Mitropolii, ci dintru acele care, din copilăreasca noastră vârstă și până astăzi, prin multe osteneli și cu sudorile noastre am câștigat. Și cu acest desăvârșit scop, ca și de acum înainte, cât vom putea să înfrumusețăm și să înnoim această Sfântă Mănăstire, până la răsuflarea noastră cea de pe urmă. Iar după mutarea noastră către Domnul, lăsăm la această numită domnească Mănăstire a Putnei toate ale noastre, câte din darul arhieriei și din dreptele noastre agonisiri vom câștiga.

Aceasta întâi pentru veșnica pomenire a smeritului nostru suflet și a părinților noștri și pentru mântuirea multelor noastre greșeli care am lucrat și am întrecut pe tot omul, cu necuvioasele noastre fapte.

Alta că și metania noastră este pusă și cu totul suntem închinați la acest sfânt și dumnezeiesc lăcaș și adunați cu cei de un postrig (tagmă) cuvioși părinți și frați, care viețuiesc cu cuvioșie.

Deci, cu cea fierbinte și desăvârșită rugăciune, vă rugăm pe voi pe toți întru Hristos iubiți părinți și frați, atât cei care vă aflați acum viețuitori întru această sfântă mănăstire, cât și cei ce veți fi după vremi, ca, fără de lenevire și repaos, în toate zilele să pomeniți la cele necontenite către Dumnezeu rugi și jertfe întâi numele tuturor fericiților ctitori și ale celorlalți credincioși pe care i‑am aflat la pomelnicul cel vechi și acum i‑am scris și le‑am pus numele, după cum se văd. Și, după aceștia, să vă rugați și pentru smerit sufletul nostru, pe care l‑am feștelit foarte și l‑am întinat cu faptele noastre cele netrebnice, care de mulțime au covârșit vârful creștetului nostru, ca să Se îmblânzească Domnul și să fie milostiv către noi în ziua răsplătirii. […]

Lăsați, frații mei cei iubiți, deșertăciunile lumești, și robiți toată inima voastră la cele nespuse bunătăți ale Împărăției cerești. Smeriți‑vă întru Domnul, pentru ca să vă slăvească în veci. Pomeniți pe cei răposați părinți și frați ai noștri în toată vremea, pentru ca să vă pomenească și pe voi Domnul, la venirea Lui cea de a doua. Mică este osteneala, iar odihna este nesfârșită, puțină este truda, dar venitul nenumărat, puțină este tânguirea, iar veselia bogată, mici sunt vitejiile, iar cununile pururea înflorite. Și mai ales toată truda este vremelnică, iar bucuria și veselia necuvântată și nesfârșită.

(Prothesis adecă Pomelnic al Sfintei Mănăstiri Putna)