De ce Sfinţii Părinţi au pus ascultarea mai presus de post şi rugăciune? Pentru că din nevoinţe ascetice făcute fără ascultare se naşte slava deşartă, dar cel ce ascultă face totul aşa cum i se spune și nu are de ce să se trufească. Pe lângă aceasta, cel ce ascultă şi-a tăiat întru toate voia sa proprie şi-l ascultă pe părintele său duhovnic, şi de aceea mintea lui e liberă de orice griji şi primeşte darul rugăciunii curate. În mintea celui ce ascultă e numai Dumnezeu şi cuvântul Bătrânului său (avva), dar mintea celui neascultător e preocupată de tot felul de lucruri şi de judecarea Bătrânului, şi de aceea nu poate vedea pe Dumnezeu.

(Sfântul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 204)