Dumnezeu a pus în sufletul omului o putere; de om atârnă felul cum o întrebuinţează, pentru bine sau pentru rău. Dacă asemănăm acea putere cu apa, binele cu o grădină plină de flori, copaci şi iarbă, iar răul cu o grădină plină de spini, atunci se poate întâmpla aceasta: când îndreptăm apa spre grădina cu flori, atunci toate înverzesc, cresc, înfloresc, învie; în acelaşi timp, spinii, pentru că nu sunt udaţi, se usucă şi pier. Şi invers.

Nu-i nevoie, deci, să vă îngrijiţi de spini. Nu vă lăsaţi prinşi de urmărirea răului. Aşa ne vrea Hristos, să nu ne îngrijim de patimi şi de vrăjmaşul. Îndreptaţi apa, adică toată puterea sufletului vostru, către flori, şi atunci vă veţi bucura de frumuseţea, mireasma şi răcoarea lor.

(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003,  pp. 228-229)