Ca să fie cu Dumnezeu totul întru toate (I Corinteni 15, 28). Domnul, ca Făcător și Duh Atoateplinitor, Nesfârșit, vrea să fie totul întru toate: și lumină, și putere, și har, și înțelepciune, și frumusețe și margine a doririlor, și năzuință atotputernică – iar diavolul, care a căzut din trufie și nesupunere, vrea și el să fie totul în toate duhurile căzute, de un cuget cu dânsul: întuneric al iadului și putere a răutății, împreunare a tuturor patimilor și năzuință spre tot răul.

De aici ia naștere în oameni necurmata luptă cu răul, și omul creștin, căruia i s-au dat toate puterile spre viață și bună credință, este dator să iasă, cu harul lui Dumnezeu, biruitor din această înverșunată și dârză luptă, care uneori este dusă până la moarte, cum s-a întâmplat și cu mucenicii. Au nu știți că cei ce aleargă la stadion, toți aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergați (și voi, creștinii) așa ca să-l luați (I Corinteni 9, 24).

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, 2011, pp. 76-77)