Cine a cunoscut neputința firii omenești, acela a făcut și experiența puterii dumnezeiești și unul ca acesta, după ce cu ajutorul puterii lui Dumnezeu pe unele le-a săvârșit, iar pe altele se străduiește să le săvârșească, niciodată nu va defăima pe vreunul dintre oameni.

Că știe că, precum lui i-a ajutat Dumnezeu, slobozindu-l de multe și cumplite patimi, tot așa, puternic este ca tuturor să le ajute cândva, mai ales celor ce se nevoiesc pentru El, deși prin judecățile ascunse ale Sale, nu-i izbăvește pe toți dintr-odată de patimi, ci la timpul potrivit, ca un doctor bun și iubitor de oameni, tămăduiește pe fiecare din cei ce se sârguiesc.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Patru sute de cugetări creștine, Editura Credința Strămoșească, Iași, 1998, pp. 70-71)