În veacul de acum faptele noastre sunt semănare, iar în cel viitor secerare a celor semănate de noi. Fiecare, ceea ce va semăna aici, aceea va secera dincolo. Și dacă cineva se va îngriji să-și lucreze și să-și îngrașe pământul inimii și să-l semene cu semințele secerișului veșnic, atunci poate avea nădejde că din ceea ce a semănat va afla și secerișul odihnei sale veșnice și desfătării. Cei ce seamănă cu lacrimi de pocăință cu bucurie vor secera (Psalmul 125, 5) și atunci se vor sătura (Psalmul 16, 15), zice Prorocul, pentru că după lucrarea buneicuviințe urmează odihna fericită. Iar celui ce nu lucrează faptele buneicuviințe, odihna și îndestularea îi sunt oprite. Că spus este: cel ce nu lucrează nici să nu mănânce.

(Sfântul Moise de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 142)