Cine s-a urcat la Cer și iarăși s-a pogorât, și cine a adunat vânturile în sânul lui?

Fiindcă de la început omul pentru aceasta a fost creat, ca să urce cu dor către Cauza primă și, astfel, să coboare prin Cauză la zidiri și apoi, după ce le-a cercetat pe acestea, prin cunoaștere, să urce iarăși către Creatorul lor.

Din Pilde: „Cine s-a urcat la Cer și iarăși s-a pogorât, și cine a adunat vânturile în sânul lui? Cine a strâns apele în veșmântul lui și cine a întărit toate marginile pământului? Care este numele lui și care este numele fiului său?”.

Fiindcă de la început omul pentru aceasta a fost creat, ca să urce cu dor către Cauza primă și, astfel, să coboare prin Cauză la zidiri și apoi, după ce le-a cercetat pe acestea, prin cunoaștere, să urce iarăși către Creatorul lor. Dar omul nu a mai făcut aceasta, ci, mai înainte de a se înălța la Dumnezeu, s-a plecat spre materie. Dar venind Domnul nostru Iisus Hristos, Cel de-al doilea Adam, a recapitulat pe toate în Sine Însuși și a arătat pentru ce scop a fost creat întâiul om. Căci, după asumarea firii omenești, a fost mișcat mai întâi să urce către Cauză/ Pricină și apoi să coboare cu dumnezeirea îmbrăcând chip de rob, și, apoi, iarăși S-a urcat cu ambele firi prin înălțarea Lui la Cer după învierea din morți. Astfel trebuie ca și noi mai întâi să fim înălțați către Dumnezeu și, deschizându-ne sufletul, să tindem cu întregul lui dor către El și după aceea să ne coborâm la cercetarea ființelor și să cercetăm pe fiecare în parte ca una care are [ceva din] Ființă și iarăși prin acestea să ne întoarcem, urcând prin cunoașterea contemplativă la Creatorul făpturilor.

Unul ca acesta adună vânturile în sân. Căci acela adună în sânul inimii sale diferitele rațiuni ale ființelor, numite figurat vânturi. Fiindcă sânul este buricul în care se spune că își are începutul zămislirea, trebuie să înțelegem de aici că, adunând în partea cea mai rodnică și contemplativă a inimii diferitele rațiuni, Se naște Cuvântul lui Dumnezeu – Unul, căci rațiunile multiple ale ființelor se adună într-un singur. Dar acela leagă și apele în haina sa, apa reprezentând, precum se află în multe alte locuri din Scriptură, ispitele. Pe acestea le leagă în propriul trup, pătimindu-le cu răbdare prin partea morală a filosofiei, trimițându-le înapoi nelucrătoare. Dar stăpânește și marginile pământului, neîngăduind ca patimile firești și afectele naturale ale trupului să se manifeste irațional.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Întrebări și nedumeriri, Editura Doxologia, Iași, 2012, pp. 129-130)

De la același autor

Ultimele din categorie