Condiţiile mântuirii: voinţa omului şi harul lui Dumnezeu

Pe de o parte, harul lui Dumnezeu cheamă, luminează mintea şi inima, iar voinţa conlucrează la deschiderea ochilor şi la curăţirea inimii.

La mântuirea omului, deci, contribuie în acelaşi timp atât harul lui Dumnezeu, cât şi voinţa omului. Pe de o parte, harul lui Dumnezeu cheamă, luminează mintea şi inima, iar voinţa conlucrează la deschiderea ochilor şi la curăţirea inimii. Aşadar, mântuirea începe cu harul lui Dumnezeu, se formează de voinţă şi se desăvârşeşte prin har, care o şi încununează.

Parabola Semănătorului este un exemplu potrivit. Semănătorul a semănat sămânța, pământul cel bun o primeşte, iar Dumnezeu o face să crească şi o binecuvântează. De aici rezultă că este necesar ca noi mai întâi să voim să ne mântuim, ca să fim mântuiţi apoi prin har.

(Sfântul Nectarie de Eghina, Despre îngrijirea sufletului, Editura Sophia, București, 2009, p. 66)

De la același autor

Ultimele din categorie