Cum să iubim pe Dumnezeu cu toată inima?

Cuvinte duhovnicești

Cum să iubim pe Dumnezeu cu toată inima?

    • Cum să iubim pe Dumnezeu cu toată inima?
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Toţi bolim, chiar dacă felurit, de stricăciune, de patimile pierzătoare de suflet, iar de dragostea dumnezeiască nu ne pasă, suntem reci faţă de Ziditorul şi Binefăcătorul nostru.

Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău (Matei 22, 37). De ce cu toată inima? Fiindcă Domnul a făcut toată inima pentru Sine ca să trăiască în ea, nu doar în parte; pe lângă asta, inima noastră pur şi simplu nu poate să slujeasă la doi domni – lui Dumnezeu şi lui Veliar, sau bogăţiei (Matei 6, 24), ea este de neîmpărţit. Şi dacă vei depărta măcar cu o iotă inima ta de la Dumnezeu, nu va întârzia s-o umple pe de-a-ntregul vrăjmaşul diavol, ce caută neîncetat să ne înghită (I Petru 5, 8). Iată ce lege psihologică! A împărţi inima este un lucru din cale-afară de primejdios și vătămător. Slavă Ţie, Dumnezeule, Care întru simplitate ai zidit inima omenească şi ne-ai poruncit să gândim, să dorim şi să facem totul întru simplitate şi să fugim în tot chipul de viclenia păcătoasă, diavolească. Izvorul şi pricinuitorul a toată viclenia este diavolul. Izbăveşte-ne, Doamne, de cel viclean! (Matei 6, 13).

Din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă (irmos, glasul al 2-lea, cântarea a 6-a). Toţi bolim, chiar dacă felurit, de stricăciune, de patimile pierzătoare de suflet, iar de dragostea dumnezeiască nu ne pasă, suntem reci faţă de Ziditorul şi Binefăcătorul nostru. Pentru îmbogăţirea materială ne străduim din răsputeri, dar cu Dumnezeu nu ne îmbogăţim, ci sărăcim. Unii au mulţi, mulţi bani şi feluri de avuţii, dar pe Dumnezeu nu-L au deloc în inimă. În schimb, zavistie faţă de bunul, faţă de avutul altuia avem cu carul, dar nu avem bunăvoire. Domnul Se dă pe Sine însuşi ţie spre moştenire, omule, dă toată fiinţa Sa dumnezeiască şi omenească, preacurată, nestricăcioasă, nemuritoare, atotdreaptă, atotfericită, preaînţeleaptă. Pentru ce nu primeşti această bogăţie nesecată, netăinuită, pentru ce fugi de ea, alergând după cele stricăcioase, după pulbere, după băşici de săpun ce pier? Pentru ce te încarci singur cu lanţuri crude? Vino-ţi în fire, dezmeticește-te, trezește-te!

(Sfântul Ioan de KronstadtDespre tulburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, 2011, pp. 73-74)