Cel ce vrea să dea dovadă de omenie nu trebuie să ceară socoteală altora de cum își duc viața, ci trebuie numai să îndestuleze nevoia, să vindece lipsa. Nevoia, lipsa, iată ce trebuie să vă grăiască vederea unui sărac, nu-i cereți mai mult.

Omul milostiv este un adăpost pentru toți cei în lipsă, dar acest adăpost primește pe toți cei care s-au rătăcit și-l apără de alte primejdii. Buni sau răi, oricine ar fi acei ce se află în primejdie, el îi primește în adăpostul său.

Așadar voi, când vedeți pe cineva care-i primejduit de sărăcie, nu-l judecați, nu-i cereți socoteală, ci puneți mâna și-i sfârșiți necazul. De ce să vă faceți încurcături? Dumnezeu v-a scutit de orice cercetare amănunțită. Alt lucru-i a judeca, alta-i lucrarea milei.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte alese, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2002, p. 54)