Ca un meşter care zugrăveşte o apă pe pereţi, şi apa aceea nu poate să-i stingă setea, şi ca un om care visează lucruri frumoase, aşa este şi cuvântul fără faptă. Cel ce din proprie experienţă grăieşte despre virtute, îl face pe cel ce ascultă, părtaş al virtuţii lui, ca şi cum i-ar împărtăşi câştigul negustoriei lui. Şi cel ce din câştigul său aruncă sămânţa învăţăturii în urechile ascultătorilor săi cu îndrăzneală, este asemenea cu bătrânul Iacov care grăia către înţeleptul Iosif: „Iată eu ţi-am dat cu o parte mai mult decât fraţilor tăi. Şi partea aceasta am luat-o de la Amorrei, cu sabia şi cu arcul meu“ (Facere 48, 22).

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 31)