Ia seama dacă stai cu adevărat înaintea lui Dumnezeu în rugăciunea ta sau ești biruit de dorința de slavă omenească și te străduiești s-o obții, acoperind (această intenție rea) cu poziția plăcută la rugăciune.

Fie că te rogi împreună cu un frate, fie singur, să te nevoiești să stai la rugăciune nu numai pentru a împlini pravila obișnuită, dar și pentru a te ruga cu simțirea.

Această rugăciune săvârșită cu simțirea înseamnă atenția (față de Dumnezeu și cuvintele rugăciunilor) împreună cu evlavia, căința și durerea sufletului în timpul mărturisirii greșelilor cu suspine negrăite.

(Sfântul Cuvios Nil Pustnicul, Despre rugăciune și trezvie în învățăturile Sfinților Părinți, Editura Egumenița, p. 225)