Învățătura lui Hristos – învățătura despre fericire
Adesea, foarte adesea, Dumnezeu zăvorăște înaintea oamenilor porțile fericirii amăgitoare, dar porțile adevăratei fericiri, El le ține mereu deschise înaintea tuturor și pentru toți, numai să vrea să intre.
Despre ce se vorbește în Evanghelie mai mult ca despre fericirea oamenilor? Mie îmi pare că Evanghelia ar putea fi numită „Cartea Fericirii”; învățătura lui Hristos – „învățătura despre fericire”.
Prima învățătură pe care Hristos a vestit-o lumii a fost învățătura despre fericire. Biserica Ortodoxă repetă mereu oamenilor această învățătură la începutul liturghiei, prin cântarea „Fericirilor”. Potrivit învățăturii lui Hristos, fericiți sunt:
– cei ce au duh înfrânt înaintea lui Dumnezeu, fiindcă a lor este Împărăția Cerurilor;
– care amestecă cu plâns rugăciunile lor, fiindcă vor fi mângâiați cu mângâiere netrecătoare;
– care sunt blânzi și fără de răutate ca niște miei, fiindcă vor moșteni pământul celor vii;
– care sunt flămânzi și însetați de dreptatea lui Dumnezeu, fiindcă se vor sătura cu dreptatea cerească;
– care sunt milostivi cu inima și mâna, fiindcă mâna Domnului îi va milui;
– care au inimă curată, fiindcă Îl vor vedea pe Împăratul, Tatăl lor Ceresc;
– care sunt prigoniți pentru dreptate de către draci și de către oameni, fiindcă împărăția dreptății veșnice va fi a lor;
– care sunt ocărâți și clevetiți pentru Hristos, fiindcă se vor bucura și se vor veseli în locașul îngerilor; împreună cu aceștia, sunt fericiți și cei:
– care cred Mântuitorului lor, fiindcă vor fi mântuiți;
– care ard de dragoste față de Făcător și de făpturile Lui, fiindcă vor fi încununați cu slavă fără moarte;
– care își jertfesc viața pământească, fiindcă vor dobândi viața veșnică.
Aceasta este fericirea adevărată și neamăgitoare, pe care Domnul nostru a descoperit-o și arătat-o neamului omenesc. Pentru fericirea aceasta și de acest fel și-au jertfit împărații coroanele, bogații bogățiile, mucenicii viețile – lesne cum își leapădă pomul toamna frunzele.
Dar cine n-a gustat câtuși de puțin din această fericire greu poate să jertfească pentru ea chiar și o mică lumânare din ceară.
Adesea, foarte adesea, Dumnezeu zăvorăște înaintea oamenilor porțile fericirii amăgitoare, dar porțile adevăratei fericiri, El le ține mereu deschise înaintea tuturor și pentru toți, numai să vrea să intre.
(Episcopul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1, Editura Sophia, București, 2002, pp. 187-189)