Frica se împarte în șase feluri: în ezitare, în sfială, în rușine, în încremenire, în groază și în neliniște. Ezitarea este frica în vederea unei acțiuni ce are să se îndeplinească. Sfiala este frica care rezultă din așteptarea dojenii. Aceasta este cea mai bună stare sufletească. Rușinea este teama care provine din o faptă dezonorantă. Nici această stare sufletească nu este fără nădejde pentru mântuire. Încremenirea este frica care rezultă dintr-o mare închipuire. Groaza este frica ce se naște dintr-o închipuire neobișnuită. Neliniștea este frica că nu vom izbuti, adică frica de nereușită. Căci ne neliniștim atunci când ne temem că faptele noastre nu vor reuși.

(Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, Editura Apologeticum, 2004, p. 63)