Despre iluminare

„Adâncul plânsului a văzut mângâiere, iar curăția inimii a primit luminarea. Luminarea este lucrare negrăită, gândită în chip neștiut și văzută în chip nevăzut”.

Calist, tâlcuitorul treptelor, zice despre iluminare următoarele: „Iluminarea este străfulgerarea dumnezeiască tainică a minții care imită iuțimea fulgerului și care îi vine minții prin dobândirea virtuților”[1]. Spune și Sfântul Ioan al Scării, „Când așadar omul întreg se amestecă cu dragostea lui Dumnezeu, atunci strălucirea sufletului se răsfrânge și în afară, în trup, ca printr-o oglindă. Astfel s-a slăvit și Moise acel văzător de Dumnezeu”[2]. Și iarăși: „Adâncul plânsului a văzut mângâiere, iar curăția inimii a primit luminarea. Luminarea este lucrare negrăită, gândită în chip neștiut și văzută în chip nevăzut”[3].

(Sfântul Nectarie de la Eghina, Volumul V, Cunoaşte-te pe tine însuţi, seria Opere complete, în curs de publicare la Editura Doxologia)

[1]Nichifor Calist Xanthopol, Tâlcuire la Anabathmi  (treptele) Octoihului, Antifonul al 2-lea, ed. Ierodiacon Chiril Athanasiados Aghiotafitul, Ierusalim, 1862, p. 11.

[2]Sfântul Ioan Scărarul, Scara, 30, PG 88, 1157 B.

[3]Sfântul Ioan Scărarul, Scara, 7, PG 88, 813B. 

 

De la același autor

Ultimele din categorie