Nu toţi cei ce stăpânesc artele şi au aptitudini la desen pot să picteze icoane. Adesea, starea celui care pictează icoana şi dorinţa de a-i sluji lui Dumnezeu au mai mare importanţă decât măiestria cu care este pictată.
Nu toţi cei ce stăpânesc artele şi au aptitudini la desen pot să picteze icoane. Adesea, starea celui care pictează icoana şi dorinţa de a-i sluji lui Dumnezeu au mai mare importanţă decât măiestria cu care este pictată.
Nu se poate picta o icoană reprezentând doar aspectul din afară al trupului, ci în ea trebuie să se reflecte nevoinţele nevăzute şi trebuie să strălucească slava cerească. Aceasta se poate face în mod desăvârşit doar de acela care trăieşte el însuşi o viaţă duhovnicească, care a înţeles bine şi se simte apropiat de vieţile sfinţilor. De aceea, meşterii noştri iconari din vechime făceau întotdeauna aşa şi se pregăteau pentru aceasta prin post şi rugăciune. Multe icoane pictate în acest fel au primit de la Domnul puterea facerii de minuni.
Icoana nu este o simplă imagine, un portret. În ultimul se reprezintă doar aspectul trupesc, pe când icoana trebuie să le amintească oamenilor de aspectul duhovnicesc al persoanei reprezentate.
(Sfântul Ioan Maximovici, Predici şi îndrumări duhovniceşti, traducere de Elena Dulgheru, Editura Apologeticum, Bucureşti, 2006, p. 114)
Despre Sfântul Ierarh Ioan Maximovici
Este considerat de către creștinii ortodocși de pretutindeni, ca fiind unul dintre cei mai mari sfinţi al secolului XX. Manifestând diferite forme de sfințenie, el a fost în același timp un mare teolog inspirat de Dumnezeu și „nebun întru Hristos”, un zelos ierarh misionar și un aparator al săracilor, un ascet desăvârșit și un părinte iubitor pentru orfani.
