Pricina pentru care omul păcătuiește este înșelarea lui în căutarea binelui, de a cărui desfătare însetează și pe care o caută. Despre aceasta, Sfântul loan Damaschin zice: „Și al celor rele început și sfârșit este binele, căci pentru bine sunt toate, și câte sunt bune și câte sunt potrivnice, căci și pe acestea le facem însetând de bine, căci nimeni nu face ceea ce face privind spre rău, fiindcă răul nici nu are existență, ci este o lipsă de existență, având existență pentru bine, și nu pentru sine. Căci tot ceea ce există fie este pentru bine, fie pentru că este socotit bine”.

În căutarea binelui, omul, înșelat din necunoștință, face o alegere rea a celor încredințate lui, adică alege în locul binelui adevărat ceea ce este socotit a fi bine, către care tinde nu prin fire, ci îl preferă împotriva firii din slăbirea judecății. Dar fiindcă binele este iubit și dorit prin fire, omul care alege binele care nu este prin fire bine, ci este doar crezut bine, fiindcă alege un bine dorit contra firii, un bine care nu este creat de Dumnezeu, prin urmare răul, acel om păcătuiește.

(Sfântul Nectarie de Eghina, Despre îngrijirea sufletului, Editura Sophia, București, 2009, p. 51)