Atât de mare este dorința arzătoare a dragostei, încât pe cei ce-i iubim, cu toate că nu sunt de față, ci absenți, îi avem în minte în fiecare zi. Inima celui care iubește lasă la o parte toate treburile numai ca să se unească cu cel dorit.

Dacă cineva vede pe prietenul iubit, dar mai bine zis, dacă-și amintește de el, îndată îi tresare inima, fața i se luminează, le suportă pe toate cu ușurință, căci se bucură amintindu-și de prietenul iubit.

Gândește-te iarăși cât de mult ar crește puterea ta dacă ai avea o mie sau două mii de prieteni? Lucru minunat este acesta, că din unul se fac o mie. Dacă dragostea este un bine atât de mare, pentru ce nu căutăm să dobândim această putere a dragostei, pentru ce nu ne punem pe noi înșine în siguranță?

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre dragoste și prietenie, Editura Liberă, București, 2001, p. 7)