Întrebați de ce este neapărată nevoie de citirea Sfinților Părinți și dacă nu este de ajuns să ne călăuzim doar după Sfânta Scriptură – cuvântul curat al lui Dumnezeu, fără amestecul cuvântului omenesc.

Răspuns: este neapărată nevoie ca, citind Scriptura, să-i citim și pe Sfinții Părinți ai Bisericii Răsăritului. Iată ce spune despre Sfânta Scriptură Sfântul Apostol Petru: „Nicio prorocie a Scripturii nu se tâlcuiește după socotința fiecăruia, pentru că niciodată prorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinți ai lui Dumnezeu au grăit, purtați de Duhul Sfânt” (II Petru 1, 20-21). Și atunci, de ce vreți să înțelegeți după bunul plac cuvântul duhovnicesc, care nu a fost rostit după bunul plac omenesc, ci la insuflarea Duhului, și care ne oprește chiar el să-l tâlcuim după bunul nostru plac?

Duhul a rostit Sfânta Scriptură, și numai Duhul poate s-o tâlcuiască. Bărbați de Dumnezeu insuflați – prorocii și apostolii – au scris-o; bărbați de Dumnezeu insuflați – Sfinții Părinți –  au  tâlcuit-o. De aceea, oricine vrea să dobândească adevărata cunoaștere a Sfintei Scripturi are neapărată nevoie de citirea Sfinților Părinți. Iar dacă vă veți mărgini la citirea Sfintei Scripturi, nu veți avea cum să n-o înțelegeți și să n-o explicați după bunul plac. Nu veți avea nici cum să evitați rătăcirile, pentru că „omul sufletesc nu primește cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie și nu poate să le înțeleagă, fiindcă ele se judecă duhovnicește. Cele ale lui Dumnezeu nimeni nu le-a cunoscut, fără numai Duhul lui Dumnezeu” (I Corinteni 2, 13-14).

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 178-179)