Fă din cuvintele lui Dumnezeu pâinea sufletului tău

Cuvinte duhovnicești

Fă din cuvintele lui Dumnezeu pâinea sufletului tău

Diavolul la fel ispitește pe om cu bogăția pe pământ, zicând că toate ți le dă numai să-i slujești, și cum mulți se lasă înșelați și uită de Dumnezeu, nu văd ispita și minciuna, căci a mințit diavolul și minte.

În Sfânta Scriptură (Matei 4, 1-10) se spune: „Atunci Iisus a fost dus de duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a stat 40 de zile și 40 de nopți. În aceste zile n-a mâncat nimic, și după ce au trecut acele zile a flămânzit”. Diavolul, care a crezut că e om, L-a ispitit zicându-I: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâine”. Iată cum L-a încercat, prin ispita stomacului, după 40 de zile de post. Dar Iisus i-a răspuns, înlăturând ispita: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu”.

După aceea, diavolul L-a suit pe un munte înalt arătându-I într-o clipă toate împărățiile lumii și strălucirea ei. El a fost încercat prin frumusețile pământului, prin slava puterii politice și economice, ca Iisus să pună materia lumii mai presus decât iubirea față de Dumnezeu. Mai departe zice: „Dacă te vei închina înaintea mea, toate vor fi ale tale”. Iisus însă, respingând ispita, îi răspunde: „Înapoia Mea, satano... Singur Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai lui să-I slujești”. Diavolul a trebuit să se dea bătut și de astă dată.

Pe câți însă pofta de îmbogățire nu îi aruncă în fundul iadului? Că diavolul la fel ispitește pe om cu bogăția pe pământ, zicând că toate ți le dă numai să-i slujești, și cum mulți se lasă înșelați și uită de Dumnezeu, nu văd ispita și minciuna, căci a mințit diavolul și minte când spune că acestea toate i le dă, ca și cum ar fi ale lui, căci nici măcar nu sunt ale lui, și nici ale omului. Câți dintre oameni n-au avut bogății și le-au pierdut fie în timpul vieții fie că le-au lăsat toate la plecarea lor de aici, așa că amăgiți sunt toți cei ce-l cred pe el, care le spune că sunt proprietari, ca la urmă să vadă că nu sunt decât niște bieți chivernisitori, administratori temporari ai acestor lucruri, niște simpli chiriași în trecere, amăgiți și pierduți.

(Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul și diavolul, ediție revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, pp. 32-33)