Bunul Cel mai de preț în această viață și în cea viitoare este Dumnezeu, Cel veșnic viu, atotdesăvârșit, atofericitor. Cei ce au agonisit acest Bun, cei care Îl au în suflet sunt cei mai fericiți oameni.

Tot restul, cele pământești, cele ale vieții socotite drept bunuri nu sunt decât deșertăciuni, vid. Toate cele pe care le am lângă mine sau pe mine, nu mă exprimă, nu mă recunosc în ele. Chiar și trupul meu, cel în care sunt îmbrăcat și din care sunt alcătuit, părțile existenței mele pământești, nu sunt, propriu-zis, eul meu.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Editura Sophia, București, 2005, p. 113)