Dacă te-ai încredinţat, că poate Domnul să te păzească, şi dacă mergi pe urma Lui, să nu aibi iarăşi grija acestora, ci zi în sufletul tău: „De ajuns îmi este mie, să am între toate pe Acela, Căruia i-am încredinţat sufletul meu. El ştie, că eu nu sunt aicea”. Şi atunci de fapt vezi minunile lui Dumnezeu. Că El mereu se apropie să mântuiască pe cei ce se tem de Dânsul. Că, deşi năvăzută, purtarea Lui de grijă îi înconjoară. Şi fiindcă păzitorul cel ce este cu tine, nu se vede cu ochii cei trupeşti, nu trebuie să te îndoieşti, de aceea, că El există. Căci de multe ori El se dezvăluieşte şi ochilor celor trupeşti, ca să-ţi dea ţie îndrăzneală.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 91)