Aşadar necazurile şi încercările sunt cea mai mare dovadă că Iubitorul de oameni Dumnezeu ne poartă de grijă.

De aceea să nu căutăm cu orice chip tihna şi desfătarea, ci fie de suntem veseli şi liniştiţi, fie de ajungem în necazuri, să mulţumim la fel Stăpânului, pentru ca Dumnezeu, văzând recunoştinţa noastră, să ne arate şi mai mare purtarea de grijă.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XLIV, VII, în PSB, vol. 22, p. 313)