Să nu cruți trupul. Să-l certați. Nu puteți înțelege ce este focul iubirii. Trebuie să faceți jertfe, nevoință. Nevoință duhvnicească și trupească. Fără nevoință nu se face nimic. Să păziți programul duhovnicesc: canon, slujbe și celelalte, și să nu-l luați în râs. Nu amânați pentru mâine. Nici boala să nu-l strice, doar boala cea de moarte. Eu când eram mic făceam trei mii de metanii pe zi și nu oboseam, eram foarte călit. Mă pedepseam, nu luam în seamă osteneala. După ce mă întorceam istovit de pe munte, de la cărat lemne, în Sfântul Munte, Bătrânii mă puneau să sap grădina. Mă pedepseam și disprețuiam trupul, însă eram foarte puternic. Dar aveam și atâta foc înlăuntrul meu! Atâta foc! [...]

Rugăciunea să se facă întreaga zi cu iubire: rugăciune, tropare, metanii – cu schimbul. Și metaniile pe care le facem către Preasfânta sunt închinate tot lui Hristos, căci Preasfânta noastră Îl aduce pe Hristos înlăuntrul nostru. Hristos este Mântuitorul sufletelor noastre, iar Preasfânta Maica noastră – marea noastră mijlocitoare.

(Ne vorbește părintele Porfirie – Viața și cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumenița, 2003,  pp. 283-284)