În fiecare dimineaţă să te gândeşti că trebuie să dai răspuns lui Dumnezeu pentru toate faptele tale, şi nu vei păcătui înaintea Lui, şi frica Lui totdeauna va fi cu tine. Pregăteşte-te să ieşi întru întâmpinarea Lui, fă voia Lui şi osândeşte-te pe tine însuţi pentru păcatele tale, şi nu vei fi strâmtorat în ceasul morţii. Să vadă ochii tăi faptele tale, şi să le mănânce pe ele râvna ta. Cercetează în fiecare zi ce patimă ai izbutit să birui, şi nu te îngâmfa cu inima, că mila şi puterea sunt de la Dumnezeu. Până ce îţi vei da ultima suflare să nu socoţi că ai atins desăvârşirea în vreo privinţă oarecare. Să nu te semeţeşti cu mintea şi să nu crezi insuflărilor vrăjmaşilor tăi, cum că ai fi mai bun ca alţii. Nu te nădăjdui în tine însuţi până ce te afli în trup şi până ce nu treci de toate stăpânirile întunericului.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Patericul Lavrei Sfântului Sava, Schitul Românesc Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000)