Grija cu privire la mântuirea noastră trebuie să vină la timp...

Să nu întârzii să te întorci la Dumnezeu, nici nu amâna de pe o zi pe alta până la sfârşit, căci nesigur este sfârşitul.

Grija cu privire la mântuirea noastră trebuie să vină la timp, iar pricina pentru aceasta este pericolul iminent cu privire la mântuirea sufletului nostru. Cel ce este fară de grijă cu privire la mântuirea sufletului lui riscă un îndoit pericol: ori să fie răpit de moarte pe neaşteptate, ori să fie părăsit de harul lui Dumnezeu.

În ambele privinţe, răul este mare, fiindcă pierderea sufletului este moarte. De aceea Sfântul Ioan Gură de Aur ne sfătuieşte, zicând: „Să nu întârzii să te întorci la Dumnezeu, nici nu amâna de pe o zi pe alta până la sfârşit, căci nesigur este sfârşitul. De aceea, ca un fur noaptea, aşa vine şi ziua Domnului. Dar nu ca să ne fure ceva, ci pentru ca acest avertisment să ne facă pe noi mai tari şi neclătinaţi. Cel care prevede furul petrece în priveghere şi, aprinzând candela, pururi veghează. Aşa şi voi, aprinzând lumina credinţei şi a dreptei vieţuiri, veţi avea candelele luminoase în priveghere neîncetată.” „Fiindcă nu ştim când vine mirele, trebuie să fim pregătiţi pururi, pentru ca atunci când va veni să ne găsească priveghind.” Şi Sfântul Grigorie Teologul zice: „Nu trebuie să aşteptăm un prilej, o vreme anume pentru îndreptarea noastră, pentru că nu avem siguranţa zilei de mâine. Căci mulţi, voind să facă multe a doua zi, nu au reuşit.” Dacă vei scăpa momentul prezent lăsându-l să treacă, mereu vei căuta la ziua de mâine, furat de uneltirile celui rău, după cum este felul aceluia. Mie dă-mi prezentul, iar lui Dumnezeu, viitorul. Mie dă-mi tinereţea, lui Dumnezeu bătrâneţea; mie, plăcerile şi patimile, lui Dumnezeu dă-I neputinţa şi nefolosirea. „Cât de mare este pentru tine pericolul acesta! Câte semne ale lipsirii de nădejdea mântuirii! Nu ştii când vine moartea. Fie te împresoară războiul... fie vine ceasul cel rău (căci ce este mai uşor decât să moară un om, oricât de mare i-ar fi grija lui), fie băutura prisoseşte, fie vântul îl doboară, fie calul îl trage după el, fie vreun leac luând din greşeală, prin vreo îngăduinţă a proniei, în loc de tămăduitor, s-a arătat otrăvitor.”

(Sfântul Nectarie de Eghina, Despre îngrijirea sufletului, Editura Sophia, București, 2009, pp. 66-67)

De la același autor

Ultimele din categorie