Despre puterea pocăinţei povestea următoarele: „Un om păcătuia tot timpul şi se căia şi aşa a făcut toată viaţa. La sfârşit s-a pocăit şi a murit. Duhul cel rău a venit după suflet şi a zis: «Este al meu». Domnul însă i-a spus: «Nu, s-a căit». «Da, dar măcar că s-a căit, a greşit din nou», a continuat diavolul. Atunci Domnul i-a spus: «Dacă tu, fiind rău, l-ai primit din nou la tine după ce el s-a căit, atunci Eu cum să nu-l primesc după ce, păcătuind din nou, a venit la Mine cu pocăinţă? Tu uiţi că eşti rău, iar Eu sunt bun?»”. Îndreptăţirea de sine - spunea stareţul — este un mare păcat. S-a spus în Scriptură: Când va fi vremea, cu dreptate voi judeca (Ps. 74, 2).

(Starețul Ambrozie de la Optina, Editura Doxologia, 2010, p. 154)