Învaţă să dai sufletului nevoinţă după puterile lui

Pentru a birui iubirea de sine, e nevoie să ne smerim totdeauna. Aceasta este o mare ştiinţă, pe care ne-o însuşim degrab.

Cât trăim pe pământ trebuie să ne învăţăm să ducem război cu vrăjmaşii. Lucrul cel mai chinuitor decât toate este să ne omorâm trupul pentru Dumnezeu şi să ne biruim iubirea de sine.

Pentru a birui iubirea de sine, e nevoie să ne smerim totdeauna. Aceasta este o mare ştiinţă, pe care ne-o însuşim degrab.

Trebuie să ne socotim mai răi decât toţi şi să ne osândim la iad. Prin aceasta, sufletul se smereşte şi câştigă plânsul pocăinţei, din care se naşte bucuria. Este bine să ne obişnuim sufletul să gândească: „În focul iadului voi arde”. Dar, vai, puţini înţeleg aceasta. Mulţi cad în deznădejde şi merg spre pierzanie. Sufletele lor se sălbăticesc şi nu mai vor nici să se roage, nici să citească, nici chiar să se mai gândească la Dumnezeu.

Trebuie să ne osândim pe noi înşine în sufletul nostru, dar să nu deznădăjduim de mila şi iubirea lui Dumnezeu. Trebuie să dobândim duh umilit şi înfrânt, şi atunci vor pieri toate gândurile şi mintea se va curăţi. Dar înainte de aceasta, trebuie să ne cunoaştem măsura, ca să nu ne chinuim fără folos sufletul. Învaţă să te cunoşti pe tine însuţi şi să dai sufletului nevoinţă (asceză) după puterile lui.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, 1996, pp. 148-149)

 

De la același autor

Ultimele din categorie