Iubirea este mama tutu­ror bunătăţilor

„Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13, 35).

Şi în altă parte, Sfântul Apostolul Pavel i-a dăruit o atât de mare întâietate, aşa încât a zis că iubirea este păzirea desăvârşită şi împlinirea Legii: „Fiindcă iubirea este păzirea desăvârşită şi împli­nirea legii” (Romani 13, 10). Domnul tuturor nu a considerat nicio altă proipoteză ca fiind de ajuns şi dovadă demnă de crezare pentru ca ucenicii Lui să iasă în evidenţă, ca fiind ai Acestuia, în afară de iubire, zicând: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13, 35) (din Omilia a 2-a la Pogorârea Sfântului Duh).

Mai înainte de toate, iubirea este mama tutu­ror bunătăţilor, este caracteristica specială a uceni­cilor, întreţine şi întăreşte întreaga noastră viaţă (din Omilia a 16-a la Evanghelia după Matei).

De obicei, pe omul generos nu-l caracteri­zează atât de mult darurile care i se dau de către Dumnezeu, cât îl caracterizează izbânzile efortu­rilor lui. De aceea, şi Hristos zice că ucenicii Lui se recunosc nu din posibilitatea săvârşirilor de minuni, ci din iubire. Fiindcă atunci când aceasta există, de la acesta care o are nu lipseşte nicio parte a filozofiei, ci o are întreagă, întreagă şi completată de virtute, precum şi dacă aceasta lipseşte, se dez­bracă de toate bunătăţile (din Cuvântul 1 la «Despre Cel necuprins»).

Iubirea este încununarea tuturor bunătăţilor, precum şi rădăcina, izvorul şi maica acestora, şi atunci când aceasta nu există, nu avem niciun folos de alte bunătăţi. Aceasta mai este şi chipul ucenicilor Domnului, caracterul robilor lui Dumne­zeu şi însuşirea distinctivă a Apostolilor. Pentru că spune: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei” (Ioan 13, 35). Zi-mi: Cu ce? Cumva cu posibilitatea învierii morţilor, cu curăţirea leproşilor sau cu alungarea diavolilor? Nu, zice, ci, după ce le-a enumerat pe toate celelalte: „Dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (din Cuvântul I la «Despre Cel necuprins»).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Texte alese, vol. 1, traducere de Preot Ioan Andrei Târlescu, ediție îngrijită de Ierom. Porfirie Nichita, Editura Bunavestire, Bacău, 2012, pp. 25-26)

De la același autor

Ultimele din categorie