„Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 28-29), iar nu jugul mândriei şi al înălţării – şi veţi dobândi pace sufletelor voastre. Niciunde nu veţi găsi linişte decât în smerenie; niciunde nu vei găsi mai multă tulburare decât în mândrie. Dacă vrei să ai parte de linişte şi pace, fii smerit; însă de nu eşti aşa, atunci toată viaţa ta o vei petrece întru tulburare şi îngrijorare, în necaz şi amărăciune şi niciodată nu vei fi slobod de la cădere. Smereşte-te înaintea tuturor – şi vei fi înălţat de Domnul. Jalnică va fi înălţarea ta de sine, de nu vei fi înălţat de Domnul, căci înălţarea ta de sine este lepădare de la Dumnezeu, iar înălţarea de la Dumnezeu este întru harul Lui. Dacă tu te vei înălţa pe tine, Dumnezeu te va aduce în micşorime; de te vei micşora, atunci Dumnezeu te va înălţa pe tine. Dar, chiar dacă Dumnezeu te va înălţa, tu însă fii smerit, pentru ca mereu să fii înălţat de Domnul. „Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa” grăieşte Apostolul (Iacov 4, 10).

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Alfabetul duhovnicesc, Editura Sophia, București, 2007, p. 73)