Mântuitorul vine şi aduce mântuirea, încălzi­ţi-vă sufletele cu dorinţa de mântuire!

Mântuitorul vine şi aduce mântuirea, încălzi­ţi-vă sufletele cu dorinţa de mântuire. Grăbiţi-vă acum cu mai multă sârguinţă să reaprindeţi în voi această dorinţă. Reamintiţi-vă de atacurile care vin din toate părţile: de la faptele noastre păcă­toase, de la patimi şi obiceiuri rele, de la vrăjma­şul mântuirii noastre. Adăugaţi la aceasta un alt gând: că aparţinem Nou-Născutului Domn Hristos, că nu există niciun alt nume în Ceruri prin care să ne putem dobândi mântuirea.

Dintre toate învăţăturile care descriu în mod strălucitor Naşterea lui Hristos şi relaţia noastră cu Cel de curând născut, cea care ni se potriveste cel mai bine, dragi surori, este descrisă în următoarele cuvinte: „Hristos [vine] din Ceruri, întâmpinaţi-L!”. Spun aceste cuvinte pentru a le adapta la pilda celor zece fecioare, întrucât şi aco­lo o voce s-a auzit la miezul nopţii: „Iată, Mirele vine, ieşiti să-L întâmpinaţi!”. Singura diferenţă este că acolo vine Judecătorul şi aici vine Mân­tuitorul. Acolo le-a gasit pe fecioare în felul în ca­re erau şi le-a hotărât soarta pentru totdeauna: ce­le înţelepte au rămas înţelepte, iar cel nebune, ne­bune; acolo nu au mai avut niciun prilej de a li se schimba soarta. Dar aici nu este la fel: dacă unele dintre fecioare s-au arătat nebune la vremea veni­rii Sale, mai este încă timp pentru ele să devină înţelepte: şi, în acelaşi timp, cele înţelepte sunt încă în primejdia de a deveni nebune. De aceea trebu­ie să fim cu mare băgare de seamă şi să ne pregă­tim să-L întâmpinăm cu vrednicie pe Nou-Născu­tul Domn, Care de dragul nostru, al oamenilor, şi pentru mântuirea noastră a venit din Ceruri.

Când într-un ţinut se răspândeşte vestea că vi­ne regele, atunci toţi locuitorii acelui ţinut încep să se însufleţească şi se pregătesc cu grijă pen­tru a-l primi cu vrednicie pe rege. Fac ordine pe străzi, îşi înfrumuseţează casele, scot la vedere cele mai bune lucruri pe care le au, încât regele şi toţi ceilalţi să vadă că sunt în vreme de sărbătoa­re. La fel este şi cu noi. Începem de mai înainte să ne pregătim pentru o zi de sărbătoare: facem curat în chilii, lăsăm de-o parte treburile obiş­nuite, sunt cusute veşminte noi şi pentru masă pregătim ceva nou şi deosebit, astfel încât să fie evident, atât pentru noi înşine, cât şi pentru pe­lerini, că este o zi de sărbătoare. De dragul apa­renţelor totul este pregătit. Însă, Îl mulţumeşte aceasta pe Domnul care S-a născut?

Pentru noi, aceste pregătiri de sărbătoare pot să nu fie de prisos, însă Domnul nu are nevoie de ele. Priviţi cum S-a născut El! Pruncul-Dumnezeu S-a născut într-o peşteră, a fost înfăşat şi aşezat într-o iesle. Toată slava era ascunsă în si­nea Lui. Înmuierea inimii ne va învrednici să Îl întâmpinăm pe Cel care vine din Ceruri. Priviţi icoana Naşterii Domnului! Maica Domnului şi dreptul Iosif sunt în genunchi cu Pruncul cel veşnic între ei. Păstorii şi magii sunt adunaţi în jur. Ochii tuturor sunt fixaţi asupra Lui – în El toţi se pierd şi în El toţi se odihnesc. Într-un asemenea fel să vă împodobiţi şi voi lăuntrul vostru.

Împreună cu pastorii, să-L întâmpinăm pe Dom­nul cu dorinţa de mântuire. Cu Iosif şi cu Născă­toarea de Dumnezeu să-L întâmpinăm cu cuvioasă tăcere; cu magii să urmăm de bunăvoie paşii Săi, cu îngerii Să-L slăvim în cântări de laudă.

Mântuitorul vine şi aduce mântuirea, încălzi­ţi-vă sufletele cu dorinţa de mântuire. Grăbiţi-vă acum cu mai multă sârguinţă să reaprindeţi în voi această dorinţă. Reamintiţi-vă de atacurile care vin din toate părţile: de la faptele noastre păcă­toase, de la patimi şi obiceiuri rele, de la vrăjma­şul mântuirii noastre. Adăugaţi la aceasta un alt gând: că aparţinem Nou-Născutului Domn Hristos, că nu există niciun alt nume în Ceruri prin care să ne putem dobândi mântuirea. Şi du­pă aceea sufletul nostru Îl va căuta pe Domnul, precum cerbul însetează după izvoarele apelor. Aceasta înseamnă că veţi ieşi să-L întâmpinaţi pe Domnul, şi Îl veţi primi cu voie bună, precum pământul însetat primeşte ploaia. Mântuitorul vine şi aduce darul mântuirii. Primiţi cu toată inima voastră acest dar al Lui, statornicirea mântuirii pe pământ; şi primiţi-l în toată plinătatea lui, neînlăturând nimic şi necăutând nici un fel de justificări. Aţi început deja lucrarea de împli­nire cu asprime a tot ceea ce este necesar pentru mântuire. Nu slăbiţi în acestea! Magii, în ciuda lipsei de limpezime a semnului din ceruri, s-au ridicat îndată şi au mers să-L caute pe Cel arătat şi L-au găsit...

Nici nădejdea voastră nu va fi înşelată, cu toate că este posibil să nu aveţi reuşite vădite în cău­tarea voastră. Va veni timpul ca voi să vedeți şi rodul – mântuirea însăşi, luminând în inimile voastre. Numai să nu refuzaţi niciunul dintre în­demnurile Evangheliei. Aceasta deplină acceptare din toată inima a voii Mântuitorului Hristos, cu care calea către mântuire se identifică, va fi aseme­nea îmbrăţişărilor primei întâlniri cu Cel dorit. Pe de altă parte, respingerea ei ne va face asemenea celor despre care s-a scris: Întru ale Sale a venit, şi ai Săi nu L-au primit (Ioan 1, 11).

Mântuitorul vine şi aduce mântuirea – Mântui­torul cel atotputernic şi mult dorit! Fiţi încreză­toare în legătură cu mântuirea voastră prin El şi numai prin El. Nu căutaţi nimic altceva. El are to­tul şi tot ceea ce are El este şi al vostru – atât min­te, cât şi putere, şi bucurie, şi frumuseţe şi pace; toate sunt pregătite pentru voi, numai să vă ali­piţi de El cu toată încordarea voastră sufletească. Precum Preacurata Născătoare de Dumnezeu păstra ca pe o comoară toate cuvintele Lui în ini­ma ei, şi voi să le păstraţi în inimile voastre, şi să credeţi fără nici o îndoială că totul va fi aşa cum este scris, până la ultima literă.

Mântuitorul vine şi aduce mântuirea, care a fost mărturisită de nenumăratele mulţimi ale ce­lor mântuiti şi slăviţi din Ceruri.

Aduceţi acum slavă bogaţiei de daruri şi bu­năvoinţei lui Dumnezeu. Slăviţi-L pe Domnul în cântări de laudă că nu a părăsit neamul nostru omenesc şi că ne-a deschis nouă minunata cale a mântuirii şi ne-a adus-o aproape, dându-ne pil­dă pe cei care s-au mântuit, pentru a ne însufle­ţi duhul către mântuire. Îngerii Îl lăudau cu glas mare pe Dumnezeu în timp ce calea mântuirii tocmai începea. Cu cât mai mult ar trebui să-L lăudam noi pe Dumnezeu, văzând cu ochii noş­tri împlinite atât de multe fapte minunate pentru mântuirea noastră. Prin urmare, cântaţi-I neîn­cetat: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu!

Aşadar, faceţi din inimile voastre iesle pentru Nou-Născutul Domn şi înconjuraţi-o cu dispoziţii lăuntrice sfinte – dorinţa pentru mântuire, o însu­şire corectă a întregii iconomii a mântuirii noastre, pacea întru Domnul şi o doxologie plină de recu­noştinţă către El. Aceasta să fie cea mai înaltă pre­ocupare a sufletelor voastre în aceste zile; ea vă va sfinţi zilele de sărbatoare şi în acelaşi timp vă va îngădui să împliniţi întocmai cuvintele cântării: Hristos [vine] din Ceruri, întâmpinaţi-L! Amin.

A doua zi după Naşterea Domnului,
1860, Mănăstirea de călugăriţe Tambov

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Râvna duhovnicească. Scrisori către monahi, Editura Sophia, pp. 163-167)

De la același autor

Ultimele din categorie