„Mărește sufletul meu pe Domnul” (Luca 1, 46)

Cine poate să grăiască cât de mult a mărit Fecioara pe Domnul și cât a înălțat Stăpânirea și Împărăția Sa?

Cu trei lucruri a mărit Fecioara Maria pe Domnul: întâi cu gândurile cele înalte și vrednice măririi lui Dumnezeu. Pentru că dânsa, în toată viața sa,și mai ales în intervalul acela de doisprezece ani în care a petrecut în Sfânta Sfintelor, de altceva nu s-a preocupat și spre altceva nu s-a dăruit fără numai contemplației lui Dumnezeu sau, mai bine zis, vederii lui Dumnezeu. Căci a fost mai presus decât toate contemplările obișnuite ale lui Dumnezeu, mai presus de lucrurile cele pământești și deasupra tuturor simțurilor și cunoștințelor și, mai mult de atât, mai presus decât toate puterile sufletești și ale simțirii, închipuirii și slavei, și decât feluritele creații ale gândului. […]

În al doilea rând, a mărit Fecioara pe Domnul cu cuvinte mărețe, cu cuvinte înalte ce se cuvin măreției dumnezeiești, pentru că toată viața ei nu a fost altceva decât o slavoslovie a lui Dumnezeu, și în gura ei nu s-au găsit altceva decât măririle, înălțarea și slava lui Dumnezeu, așa încât glasul și cuvântul ei au fost totdeauna slăvind, după cum zice David: „Cu măreție, dar mai ales cu cuvintele acestei cântări a mărit Fecioara pe Domnul pentru că Îl numește pe El „Puternic” și „Atotputernic” și pentru că cheamă numele Lui „Sfânt” și „Preasfânt”; deoarece invocă mila Lui, care se varsă peste toate neamurile oamenilor și pentru că Îl mărturisește pe El, ca fiind Cel ce pogoară pe cei mândri și vinovați și înalță pe cei smeriți, săturând pe cei flămânzi, alungând pe cei ce s-au îmbogățit pe seama altora, mântuind pe Israel și împlinind cele făgăduite față de Avraam și seminția sa. Căci toate acestea măresc pe Domnul și slava și stăpânirea Lui.

În al treilea rând, și cel din urmă, a mărit Fecioara pe Domnul cu lucruri mari, înalte și vrednice de măreția dumnezeiască, pentru că ea, cu viața ei nepământească și asemănătoare îngerilor, trăind doisprezece ani împliniți în Sfânta Sfintelor, într-o curățenie înaltă și fără asemănare, s-a învrednicit să fie Maica Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu; dar cine poate să grăiască cât de mult a mărit Fecioara pe Domnul și cât a înălțat Stăpânirea și Împărăția Sa?

(Sfântul Nicodim AghioritulGrădina darurilor – Tâlcuire la Cântarea Maicii Domnului, Editura Sophia, 1998,  pp. 9-12)

De la același autor

Ultimele din categorie