Când intraţi în biserică, parcă lăsaţi în urmă pământul pătrunzând într-un cer pământesc; lăsaţi timpul şi intraţi în veşnicie, fiindcă auziţi necontenit cântări de slavă şi de mulţumire lui Dumnezeu, cereri către Dumnezeu şi deasa repetare a unor cuvinte ce exprimă veşnicia lui Dumnezeu şi care cheamă veşnicia începând prin cuvintele cântărilor de slavă: Că Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Într-adevăr, celor ce cred în Iisus Hristos le este făgăduită viaţă veşnică şi li se dă această viaţa veşnică, iar ei începând încă de aici de pe pământ doxologia veşnicului Dumnezeu, Îl vor proslăvi cu vrednicie şi cu dreptate şi în veacuri fară de sfârşit, fiindcă moartea lor va fi doar un somn, în timpul căruia sufletul va fi viu şi după ea îl va slăvi de-a pururi, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, pe Iisus Hristos Care a călcat moartea noastră cu moartea Sa.

(Sfântul Ioan de Kronștadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, 2002, p. 142)