O rugăciune pornită din inimă, cu lacrimi, curăță de păcate, dar nu numai atât. Ea vindecă bolile și neputințele sufletești, înnoiește toată ființa omului, îl face să renască, aș spune (știu din experiență).

O, ce dar neprețuit este rugăciunea!

Slavă Ție, Părinte al îndurărilor și Dumnezeule a toată mângâierea! Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Cel ce ne-ai fost dat mijlocitor spre nesfârșita iertare a păcatelor! Slavă Ție, Duhule Atotsfânt, Cel ce te rogi pentru noi cu „suspine negrăite” (Romani 8, 26).

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Editura Sophia, București, 2005, p. 132)